Un zâmbet, un final

orice zambet ce se-aterne pe-un perete ce-i cojit
o sa planga la final si-o sa zica “l-am ranit”
o sa fuga-n alta parte intre coji nedespicate
o sa planga printre ele si-o sa moara-nchis departe.

orice zambet ce e pur va gasi mereu un chip
care sa il intristeze, sa-i zideasca al sau mit,
de nu stie cum sa rada cand in el inima plange
isi va pierde inocenta printre lacrimi mari de sange.

orice zambet ce mi-e drag vesnic va fi tatuat
pe-a mea inima ce rade, pe pereti si pe asfalt
il voi tine langa mine sau in piept il voi baga
orice zambet ce mi-e drag eu in veci nu-l voi uita.

nu uita, nu ma uita — zambet drag, zambet curat
de-s aici sau de-s plecat tine-ma-n inima ta
strange-mi aerul in palme si-mi saruta amintirea
mangaie-mi tacut uitarea si-apoi canta-mi despartirea.

zi-mi adio — zambet drag — caci eu poate n-avui timp
zi-mi adio — am plecat — cam devreme? cam tarziu?
eu nu mai pot spune-acum nici adio — pe curand
tot ce pot sa iti mai spun — mi-ai fost drag zambet nebun.