August 10, 2006
[ volumul 01 : Cuvinte pe pereții vieții ]
[ categorie ⇢ Peretii vietii ]

Părinților

Stai uneori si te-ntrebi ce s-ar intampla
Daca ei ar disparea subit din viata ta,
Daca ei n-ar mai fi cand acasa ai sosi
Cine ti-ar mai deschide usa si ti-ar mai zambi?

Stai uneori si te-ntrebi cum ar fi
Fara ei sa-ti umpli viata zi dupa zi
Cu bune si rele, cu rele si bune,
Dar cui tu de toate acum i-ai mai spune?

Stai uneori si te-ntrebi oare cat
Timp a trecut de cand nu le-ai mai spus
“Mi-e dor”, Va iubesc” sau alte cuvinte,
Acum e tarziu sa spui sau sa-ti aduci aminte.

Stai uneori si te-ntrebi cum ai trece
Pe langa sicriul ce poarta in crestet
O cruce gravata cu numele lor,
Cu numele dulce al parintilor.



Previous post Lăsare în urmă am luat creionu’n mana si ma joc de-a Dumnezeu separ din negru albul si te scot din sufletul meu te rearticulez si-apoi te redefinesc, te fac un alt Next post Rugă in fata crucii rupte de anii scursi spre seara ma-nchin tinand in palma Biblia de-odinioara inchid ochii si caut chipul Tau sa-l gasesc printre