December 17, 2015

Nî Sapim

( În impas )

Mă regăsesc în impas şi pas după pas
nu ştiu de-unde-am plecat sau unde am rămas.
Am pierdut harta din mâna, n-am acces la GPS,
vreau să reintru în lume, dar mai tare vreau să ies.

Legat la ochi, gură, nas, degete, mâini şi picioare
toate vin încet spre mine şi simt că nu am scăpare!
Fug mereu, dar mă afund într-un abis prea adânc,
am uitat demult cum este să te laşi purtat de vânt.

Merg cu spatele prin ceaţă, totul este la distanţă
e prea frig, tremur în mine, simt cum totu’ncet îngheaţă!
Caut rasaritu-n noapte printre gânduri aberante,
nu-l găsesc, e prea departe sau nu vrea să se arate.

Zbor încet, împiedicat, mai mereu accidentat,
aveam cuprinsul în minte, dar acum chiar l-am uitat!
Încerc cu mâini tremurânde să scriu versuri fără nume
care să îţi pună-n minte amintiri pierdute-n lume.

Caut capătul de aţă să îmi trag tăcut de viaţă,
s-aduc viitoru-aproape, să-i sărut chipul de gheaţă,
să îi spun “mi-e dor de tine deşi încă nu ne ştim”
el să îmi sărute fruntea şi să-mi spună zâmbind: “vin”.