Patru

din cei patru ce-i aveam
doi s-au dus când mic eram!

Doi au rămas inc-aici,
Îi iubesc ( nu prea le-o zici !!! )
Dar știu sigur că ei știu,
Căci ei m-au-nvățat să fiu!

Doi s-au dus devreme tare…
Viața-i viață, n-ai scăpare!
Cel mai rău îmi pare-acum
Că nu-s să vadă-al meu drum!

Pe toți i-am iubit nespus!
Încă-i iubesc, de-s jos sau sus!
Mi-e peste mână s-o arăt,
Așa că-n rime-o spun, căci pot.

Doi au plecat și e păcat,
Doi-s inc-aici - zâmbet curat!
Da-n mine știu că orice-ar fi :
Patru în veci eu voi iubi…