E zece septembrie, la uşă-mi bat iar
Deschid temător, cu-inima pe jar,
Mă salut în treacăt şi intru în casă
Las dâră de gânduri pe jos, pan’ la masă.
Mă invit să iau loc, să vedem ce fac,
De cine-am fugit? Cu cine mă-mpac?
Pe cine iubesc? Cine-i lângă mine?
Pe cine rănesc? Cine nu mai vine?
Şi râd eu de mine, trecut de prezent
Îmi spun că mereu zic că sunt absent
Din mine când vine ceva ce mă ţine!
Şi tot zic că fug… Şi tot uit de mine!
Şi m-afund în gânduri şi-n tot ce iubesc,
Mă scald în trecut, ce-i nou ocolesc!
Mă caut sub pietre şi sper să găsesc
Acea parte din mine pierdută nefiresc!
Îmi cer apă rece, îmi dau lacrimi calde,
Îmi caut iar iubirea-n pahare goale!
Mă strig să m-aud, dar simt că surzesc
Şi văd chipuri dragi - ce mult le iubesc!
Îmi zâmbesc apoi şi-n braţe mă strâng,
Sărut fruntea udă, încerc să nu plâng!
Îmi spun la mulţi ani şi apoi mă duc,
Îmi pun masca rece, fug iar în trecut!
Şi an după an acest eu secund
Vine din trecut - îmi apare-n gând.
Mă trage de mână sperând că aşa
O să fac ce zic că nu voi putea.