October 9, 2012

Fără să știu

Mă întreb de ce ne pierdem când pierdem ce avem?
De ce sărutăm pământul când dragostea ne-o ia el?
De ce rupem gânduri frânte în loc să le îndreptăm?
De ce ne răcim sub soare uitând cum e să visăm?

De ce rănim răni uscate în loc să le protejăm?
De ce ne strângem genunchii în loc să ne îndreptăm?
De ce călcăm doar pe sticle să vedem cât suportăm?
De ce nu suntem în stare să iubim și să păstrăm?

De ce aruncăm cu vorbe când se-ntunecă privirea?
De ce-i criticăm pe alții fără a le ști sclipirea?
De ce rupem aripi fine doar pentru că noi n-avem?
De ce ne dăm cu părerea vrând noi perfecți să părem?

De ce ne-ntrebam întruna fără s-așteptăm răspuns?
De ce uităm că iubirea nu-i mereu un vis răpus?
De ce nu credem în bine și-n povești cu happy end?
De ce preferăm să credem doar în ură și-n blestem?

De ce citim printre rânduri și nu privim tot, în mare?
De ce apreciem omul doar când dragostea sa moare?
De ce căutăm refugii pe drumuri atât de drepte?
Mă-ntreb de ce stăm inutil în povești incoerente?