Aici sunt eu, înc-am rămas și când pereții mă zdrobeau,
Am stat pe loc, nu m-am mișcat, deși mereu alții-mi spuneau
Că pierd pe jos stupid, pueril — luni, ani și zile inutil
Așteptând soarele s-apară pe cerul ăsta atât de-ostil!
Aici ești tu, știu c-ai să vii și o să-mi iei creta din mâini,
O să-mi pui cratimele lipsă în rânduri scrise cu tăciuni!
O să îmi umpli de culoare versurile scrise cu gri
Și-o să rămâi să-mi spui târziu că ar fi gol de noi n-am fi!
Aici am fost noi amândoi, sau poate încă n-am ajuns!
Aici e-un loc pierdut pe drum, dar regăsit și-n brațe strâns!
Aici e azi! Nimic mai mult! Nu-i ieri, dar poate fi mâine!
Aici e liniște! M-ascund! Las vorbe moi să mă-nchine!