văd secunde mute cum te trag de păr,
te smulg din dreapta mea, mă doare de mor!
încerc să le vrăjesc, să le izgonesc,
dar nu vor să plece, în tine trăiesc!
te trag crud de buze, te fac să-mi şopteşti
că viaţa ta-n altul tu o regăseşti!
îţi fură privirea, îţi pun alta-n loc
o imagine-n care eu nu mai am loc!
îţi intră sub piele, mă scot din tine,
îl ucid pe “noi”, vor să ne dezbine!
îţi schimbă tot trupul cu unul uşor
ce zboară spre altă scenă, spre alt decor!
îţi varsă-n inimă parfum de cafea
să uiţi tot de mine, de dragostea mea!
îţi vorbesc prin semne, îţi vorbesc cifrat,
mă şterg c-o radieră — le laşi, ce păcat!
mă strig iar în tine, dar tu nu răspunzi,
eşti pierdută-n tine, adânc te scufunzi,
tot caut o hartă, dar nu o găsesc
secundele te pierd, încet te orbesc!