September 5, 2011
[ volumul 04 : Fluturi de sticlă ]

Nu te grăbi

Tu eşti umbra ce-mi stă-n spate, şi-mi păzeşte existenţa,
Zi de zi, noapte de noapte, îmi ignori indiferenţa
Ce mă ia de braţe-n zilele în care nu am stare
Să te-ascult, să te privesc, să-ţi răspund la întrebare.

Dacă te iubesc nu ştiu, nu mă pune să fac asta,
Ştii că urăsc declaraţiile, acceptă şi-asta basta!
Sunt cu tine, sunt aici, înseamnă că simt ceva,
Altfel crede-mă domniţo, era-n locul tău alta!

Îmi şopteşti că eu sunt totul, eu îţi spun nu te grăbi
Nu mă privi ca scăpare, căci poate eu nu voi fi –
Altceva decât un pas ce îl faci acum în viaţă,
Nu te ascunde în mine, poate-am să plec dimineaţă!

Hai să respirăm acum aerul rece din jur,
Să simţim puterea vântului ce bate de nebun,
Să nu căutăm răspunsuri în imagini din trecut,
Să stăm doar mână în mână şi atât, nimic mai mult.



Previous post Luciditate Uite ce faci, uite ce primeşti, Uite cum mori, uite cum trăieşti, Uite ce fel sunt, uite-i cum gândesc, Uite-i cum se calcă, uite-i cum iubesc… Next post Aş putea vorbi de stele, aş putea vorbi de lună, Aş putea vorbi de toţi cei ce nu mai sunt împreună. Aş putea vorbi de tine, aş putea vorbi de mine