September 13, 2011

Stele stinse

Să-nveţi viaţa să îţi fie morală nu imorală,
Inima să-ţi bată-n piept, să nu iasă mult afară,
Sufletul să îţi rămână mai mereu fidel şi pur –
Fii schimbarea ce în lume o doreşti atât de mult.

Ia de mână-o stea rebelă, pune-i nume, dă-i repere,
Ajut-o să dea lumină când încetează să spere,
Fii cu ea şi ea cu tine pe drum de-i abrupt sau lin,
Rămâi zâmbet ce învinge în orice război stupid.

Şi de simţi că se va stinge sărută-i ochii ce dorm,
Ia-o de mână în noapte şi şopteşte-i “somn uşor”,
Sărută-i fruntea cea udă, pune-i braţele pe piept
Şi-apoi las-o să se stingă dac-aşa crezi că-i corect.

Dar gândeşte bine fapta înainte de-a o face
Pentru c-odată făcută, n-o să o mai poţi întoarce!
Nu ai să poţi să-i vezi ochii ce atâta i-ai iubit,
Nici să-i auzi glasul dulce ce odată te-a topit!

Aşadar alege bine, cărţile-s în mâna ta,
Tu eşti unica persoană ce te poate-influenţa,
Alege cum crezi că-i bine, stai şi-ajut-o să se stingă,
Sau pleacă departe-n lume, las-o fără de lumină.