September 11, 2011
[ volumul 04 : Fluturi de sticlă ]

Poate mâine

Poate va veni şi ziua-n care tot o să se schimbe,
Ziua ceea-ndepartata, caldă, plină de iubire,
Tu şi ea — mână în mână — precum doi mici fulgi de nea
Vă veţi săruta în noapte ascultând tăcut tăcerea.

Poate o să caut mâine în buzunarele vieţii
Răspunsuri la întrebări puse-n zorii tinereţii –
Dacă o să te găsesc pe tine, fantomă din vise
Tu ce erai lângă mine sărutând pleoapele-nchise!

Poate o să te-am aproape, ca ecou, umbră firavă
Şi lipindu-mă de tine am să uit totul în grabă,
Poate o să îţi simt pulsul în urechea ce-acum simte
Doar ecouri din idei ce le cred cam aţipite!

Poate o să respir aerul şi o să-l simt curat,
O să mă simt pur cu tine, fericit cu-adevărat,
O sclipire-n a mea viaţă, tu-ai să fii acea speranţă
Din care-am să mă hrănesc zi de zi în dimineaţă!



Previous post Dulceaţă de vise Ştiu că nu eşti aici, dar eu mă gândesc deja la tine Şi sunt gata să pun pe foaie-o mulţime de rime, Căci ce-aduci tu nu poate nimeni vreodată să-mi Next post Viziuni diferite . . . . Eu ţi-am spus “zbor”, tu mi-ai zis “cazi” — priveam din unghiuri diferite, Aşa este şi acum — eu văd cerul senin, tu părţile umbrite! Îmi