August 8, 2011

Falsitati / Pe partea cealalta #2

Dar uite ca-i gata si ploaia si tot,
Tresar, ma trezesc, ce vis idiot,
Ma uit in jur si vad ca sunt tot aici
In camera goala, plina de oglinzi…

Ma ridic de jos, imi sterg ochii grei,
Ma uit iar in jur si caut idei –
Cum oare sa fac sa scap, s-evadez,
Vreau sa nu mai vad, caci simt ca turbez.

Sunt satul de voi, de voi toti cei falsi,
Va vad de aici cum stati si-asteptati
Sa va treaca viata, sa va treaca timpul,
Jonglati suflete, pocindu-va chipul.

Oglinda-i patata de vocile voastre,
Va mintiti in ea ca sunteti niste astre
Facute sa stea pe ceruri inalte,
Va hraniti copiii cu venin, nu lapte.

Si-acolo-n oglinda voi spuneti de noi,
Ca suntem ciudati, nu gandim ca voi,
Ne criticati felul in care traim
Spunand cate pierdem si ca noi nu stim.

Si stau, va privesc, nu pot face nimic
Nu pot sa va critic, caci nu stiti ce zic
Asa ca m-asez din nou pe podea
Si-astept sa mai treaca o zi d-asta grea.

In spatele-oglinzii orele n-au glas,
Eu tot n-am puterea de a fi un fals,
Nu pot fi ca voi, nu pot sa ma schimb
Si raman acelasi, caci doar asa simt.

Si vreau s-evadez, dar nu am puterea,
Ma dor mainile si imi crapa pielea,
Ochii nu mai stiu sa deosebeasca
Ce vad ei acum de ce vor sa traiasca.

Pun capul pe maini, si pleoapele grele
Se-apuca in brate, vibrand in tacere,
O lacrima cade, o-aud pe podea
Si simt ca se rupe de mine umbra.