Si-mi aud pulsul si-mi pare c-are ritmul sacadat
Deschid ochii e-ntuneric, oare ce s-a intamplat?
Nu e rece, e ciudat, ceva-i altfel, ce-o fi oare?
Simt patul sub mine moale, e real? Iar mi se pare?
Iau mainile de pe piept, langa mine le asez,
Dau sa simt podeaua rece, dar e calda, moale, cred
C-a fost vis, cum am sperat, si-acum totu-i iar normal,
Ma ridic, ating peretii si zambesc cam teatral.
Caut sa aprind lumina sa fiu sigur de ce simt,
Apas cu teama si uite cum teama pot sa mi-o-nchin,
Se face lumina-n jur, este camera mea goala,
Totul e la fel acum, a fost doar un vis de seara!
Ma intind pe patul mare, imi pun capul intr-o parte,
E asa mare si gol, simt cum inima imi bate,
Caci in fata ochilor am ceva ce nu s-explica
Pe jumatate din pat e-un mic fluture de sticla…
Inca nu stiu de-i real sau de-nca nu m-am trezit,
Asa ca il iau in brate, ce ciudat, e umezit,
Or fi lacrimile mele cele ce i-au uns faptura
Cu regretele din viata-n care nu-exista scriptura?
Uite, aripile-s calde, ce ciudat imi pare totul,
Dar e mai bine asa, hai sa termin episodul,
Caci din spatele oglinzii am vazut mult, mult prea multe
Si zau ca nu mai vreau-n veci asa ceva sa se-ntample.
Inchei aici volumul #3 — “In spatele oglinzii”.
Fac acest lucru mult mai repede decat am anuntat (initial specificasem ca vol #3 se va sfarsi pe 9 septembrie si pe 10 septembrie va incepe vol #4), dar e momentul pentru o pauza si (cel mai probabil) pentru o revenire cu niste cuvinte mai calde.
Asadar, va multumesc din suflet pentru ca mi-ati citit cuvintele, pentru ca v-au placut, pentru ca v-ati regasit in ele. Va multumesc pentru laude, pentru Like-urile date si, celor care au comentat, pentru cuvintele minunate…
Volumul #4 ? Se va numi “Fluturi de sticla”, dar inca nu pot spune o data… oricum, nu va fi o pauza lunga. Dar cum celelalte volume au inceput imediat unul dupa celalalt, la acesta va exista o mica “perioada de relaxare”.
Ma inclin in fata voastra… cu maxim respect!
Cristian Ciofu