Rupere

Imi storc cuvintele sa scap de amintiri si vise,
Ma-ntorc cu spatele si fug spre lumi ce-s interzise,
Imi iau doar steagul alb de pace, de-atata am nevoie –
Ma rup de voi ce ati ramas doar soapte in istorie.

Iau mana dreapta si-o apas pe pieptul ce-nca stie
Sa deseneze-n linii mari povesti ce or sa fie,
Apas cu degetul pe rana sa vad de inca doare
Si apoi plec… Ma rup de voi, grabit alerg spre zare.

Imi pavez drumul doar cu chipuri pe care-nca nu le cunosc
Incerc sa vad de am sa pot sa cred din nou in fara rost,
Poate-am sa fac pe steag o inima, sau poate jumatate,
O desenez cu linii strambe, caci doar asa se poate.

Ma rup de mine-apoi tarziu, ma-mpart in doua — cred — nu stiu
O parte-o las cu voi aici — sa vada cum mereu veti fi
Cealalta o inec in vis, sau o arunc intr-un abis
Si-apoi ma duc — chiar nu stiu unde — dar o sa fiu ecou oriunde…