Omega & Alpha

Lasa-ma sa te repar, sa-ti fac lumea diferita
Sa-ti lipesc fruntea ciobita, sa te simti iarasi iubita,
Sa vezi soarele cum iese si nu numai cum apune
Lasa-ma sa fiu ecoul la tot ce e bun in lume…

Lasa-ma sa te repar, cred ca pot, inca ma stiu,
Imi place sa-ti vad lumina cum rasare din pustiu,
Imi place sa iti vad fruntea incretita de la ras
Si vreau sa fiu anotimpul ce nu se termina-n plans…

Lasa-ma sa te repar, am o arma doar atat
Incep prin a-ti spune “buna, sa o luam de la-nceput”
Eu sunt eu, iar tu esti zambet — un fel de-omega si alpha
Cautand vise in noapte, ne-ascundem de una-alta.

Si-acum spune-mi unde esti? Unde sa-ncep cautarea?
Esti reala sau in vise iti vad tie-nfatisarea?
Te cunosc? Te vad eu bine? Sau doar mi se pare mie
Ca te stiu si pun apoi tot ce vad in poezie?

E-nceput si e sfarsit, orice poveste se naste
Avand doar ca unic scop intr-o zi sa plece-n noapte
Toate vin si-apoi ne lasa cu ochii lipiti de geam
Poate d-asta-n viata lumea pare tot si tot mai rea.