Idei (i)reale

Pot zbura — daca vreau pot atinge chiar si cerul,
Ti-as saruta lacrimile furandu-ti misterul,
As fugi dupa tine, nu te-as lasa in urma,
As vrea sa fim in doi in orisice secunda!

Vreau sa iti ating parul, sa-i simt raceala-n seara,
Sa te sarut ca si cum ar fi iar prima oara,
Sa te privesc in ochi si sa ma pierd in ei,
Sa scriu cuvinte mute, capcane pentru zei.

Sa desenez peretii cu un carbune-aprins
Chipul sa-ti conturez, vazandu-l ca in vis,
Sa fiu orbul ce stie ca n-o s-aiba lumina
Si surdul ce n-aude a ta voce divina.

Si sa te vad in zori cu ochii adormiti
Sa ii sarut spunandu-ti “ce faci? cum ai dormit?”
Si tu sa te intorci iar pe partea cealalta
Si sa adormi la loc, idee rasfirata.

Sa ma-ntind catre stele, sa fac covor de vise,
Sa ti-l astern in fata, sa-ti dau ganduri promise,
Iar tu sa-mi saruti ochii si privirea pierduta
Si sa-mi spui “noapte buna, idee nenascuta”.