Strange mana, simte ura, crapa-ti sufletul in patru
Hai da praful la o parte si deseneaza asfaltul.
Fa trei inimi si-ntre ele trage linii complicate
Si-apoi calca-le-n picioare si sparge-te-n mii de soapte.
Sa rasuni in departare printre sunete bizare,
Sa te-ascunzi in nopti amare departe de cei pe care
I-ai lasat sa stea in spate cat tu ai luat-o in fata,
Si-acum nu intelegi golul ce il simti in a ta viata.
Spulbera-te-n mii de vorbe, in ecouri si in randuri,
Asculta-ti povestea care tot nu te pune pe ganduri,
Ia-ti inelul greu in mana, fa-l sa rupa lumea-n doua
Intr-o parte visul tau, in cealalta poa’ sa ploua.
Si-acum uite, este gol, totu-i dus, n-ai mai nimic,
Au disparut toate-acelea ce ziceai ca le-ai cladit,
S-au ascuns de tine oare? Sau tu crud le-ai alungat?
Nu mai tii minte acum, caci de toate ai uitat.
Vezi doar cerul ce iti pare, mai aproape, mai senin,
Vezi doar ingeri nestiind c-au in inima venin,
Si te cheama si te duci… si ii strigi si nu-i asculti
Pe toti cei ce-ti zic din urma “stai aici, unde tu fugi?”