Foc

Unii arunca paie-n foc — eu arunc focul pe paie,
Si ma uit sadic cum arde, cum visele le indoaie,
Cum distruge ramasite din tot ceea ce-a fost bun,
Unii-mi zic ca scap de urme, altii zic ca sunt nebun.

Rupe hainele ce stau atarnate-acum de tine,
Dezlipeste-le de piele, smulge tot ce te mai tine
Atarnat de-aceste lanturi ce sunt grele, ruginite –
Fii calaul vietii tale, un reper ce nu te minte.

Fii scanteie ce din foc fuge, zboara, se desprinde,
Zboara-n lume si atinge tot ce se poate atinge
Arde tot, nu cruta nimic — totul merita sa arda
Intr-o lume-n care demonii stau cu-ingerii afara!

Totu-i fals, lumina-i neagra, zilele-au intrat in sac,
Vantul bate doar ca focul sa arda cu-adevarat,
Rugaciunile sunt spuse doar cand nu avem scapare
Si iubim cu-adevarat doar cand cel de langa moare.