Încheiere

Si-o luam de la zero-ntotdeauna-n acelasi sens
Cadem ne ridicam, mereu traim totul intens
Suntem arome de parfum, sentimente-n absenta
Iluzii ce fac ochi transformandu-se-n dependenta.

Suntem idei prea goale, cuvinte neterminate
Iubim, traim, simtim numai pe jumatate
Apreciem ce-avem cand vorbim la trecut
Si ne-atasam stupid de tot ce n-am avut.

Si viata noastra-nseamna doar puncte de suspensie
Gandim monosilabic cand suntem in depresie
Ne strangem noi pe noi in brate de durere
Si admiram peretii ce-au cuvinte pe ele.

Orice-ncepe se duce, acum gata, zambeste,
Retrage-te in umbra, nu pleca miseleste,
Saruta ochii dulci si chipuri ce-ai iubit
Si zi la revedere lumii ce te-a citit…

Cu aceste cuvinte inchei capitolul 1: “Cuvinte pe peretii vietii…
Multumesc ca m-ati citit, c-ati avut rabdare sau ca v-ati regasit.
Povestea continua foarte curand.
Capitolul 2 va incepe zilele acestea, tot aici…

Ma inclin!