Măcar o dată

Asculta la usi, fa totul pe dos,
Respira in pungi, dormi noaptea pe jos,
Ia-o pe-ocolite, nu dupa marcaje,
N-asculta de nimeni si crezi in miraje.

Inchide-ncet ochii, cand totul e greu,
Respira aerul, dar nu ca mereu,
Lasa-l sa devina o parte din tine
Acea parte care stie sa reprime.

Ascute-ti cuvintele si-arunca-le-n lume
Catre inimi care n-au stiut sa curme
Dureri si iluzii si vise si fapte
Tinteste spre suflete-nchise intre pleoape.

Fii umbra copacilor ce se inchina,
Fii urma de gand ce-atarna in tihna,
Fii soapta ce sta si nu se lasa spusa,
Fii acea imagine ce nu se da dusa.

Fii copil cand totul e mare si greu,
Zambeste si-atunci cum o faci mereu,
Asculta-ti si mintea si n-urma intr-una
Inima ce stie doar sa-ti distruga urma.