Flacări

Atinge focul si-apoi vezi de nu ti-a lasat urme –
De ti-a lasat si de te doare esti om ce sta in lume,
De te-a durut, atunci sa-nveti ca-n viata nu e bine
Sa ranesti inimi ce iubesti, dar tu nu crezi — in fine.

De am fi flacari ne-am da foc una la celelalte?
Sau am inainta cu grija prin problemele toate
Incercand sa nu ranim ochi ce vor sa ne priveasca
Si inimi calde care pot de ele sa ne coasa.

Si oare ne-am stinge cu apa durerea?
Sau am continua sa ardem pururea?
Probabil d-aia suntem oameni, nu flacari,
Caci nu stim a trece in viata prin hopuri.