May 1, 2011
[ volumul 01 : Cuvinte pe pereții vieții ]
[ categorie ⇢ Peretii interiori ]

Inima, capul, sufletul

De ce dup-o zi buna vine o zi tampita?
De ce zambim c-apoi sa simti ca totul pica?
De ce nu dormim noaptea? Si-o pierdem de nebuni?
De ce uneori inima se schimba in taciuni?

Optimism, pesimism — ce-s ele cand in versuri
Pui ce iti trece-n cap — indiferent de sensuri?
Afara esti ok, dar in suflet te doare
Si vrei sa treci odata peste ce sens nu are.

Inconjurat de oameni simti ca timpul chiar trece,
Dar cand pereti-ai in jur il simti cum te-nnegreste,
Si vrei sa iesi, sa fugi, sa te arunci in vant
Sperand sa ai raspunsuri ascunse in pamant.

Inima, capul, sufletul nu le poti controla
Ele fac doar ce vor, mereu va fi asa
Si nu poti sa le minti prea mult ca va fi bine
Ele chiar vor dovezi — sa te vada pe tine
Ca ai un suflet nou in care sa-ti pui baza,
Ca ai o mana-n care sa iti asezi calm fata,
Ca ai cui sa ii pui inima ta in palme
Si sa ii spui in soapta s-o repare de poate.



Previous post Îngeri De-ti zgarii omoplatii ia zi-mi — poti da de aripi? Zambeste cand in viata esti ingerul cuiva, De noaptea ultim gand esti tu in mintea sa, De stie Next post Nu-mi spune ca nu doare, nu-mi spune cum sa fiu, Nu-mi spune cum se face din noapte-o noua zi, Nu-mi spune ca poti sa respiri din nou aerul rece