Introducere-n abis

Deschide usa, bine ai venit — poftim inauntru,
Acum ca ai ajuns aici sper macar sa nu-mi dai drumu
Sper sa-ncerci sa vezi si altceva decat peretii scrisi
Caci omul nu e oglinda, ci-l vezi doar c-ochii deschisi.

Haide intra si ia loc — scaunul este pregatit
Aseaza-te confortabil — spune-mi de ce ai venit?
Povesteste-mi despre tine, despre ce simti tu acum
Hai nu ma lasa pe mine caci nu-mi place sentimentul.

Vrei un ceai sau o cafea? Sau poate ceva mai tare?
Am de toate caci aici in lumea mea prinde culoare
Orice lucru ce-l doresc, ce-l visez sau ce n-apare
Asa ca spune-mi dorinta ta si-o sa vezi cum rasare.

Stai! De ce te-ai ridicat? Vrei sa simti cum ard peretii?
Sunt cuvinte, sentimente — nu e rai, nici iad — profetii
N-au venit sa-mi povesteasca ce sa scriu, cum s-asez vorbe
Sufletele ce le stiu — ele-s doar aici in slove.

Gata, te-ai si plictisit? Dar de ce? Nu te-ai gasit?
Sau poate nu ai curajul sa te vezi cum esti croit?
Poate tu crezi despre tine ca nu esti sentimental
Si ca cel ce-nsira rime este-un prost fara habar?

Nu ma judeca pe mine ca pun vorbele pe foi
Eu macar detin curajul de a arata ca noi
Nu suntem fiinte mute, si cu pojghite de gheata,
Eu arat cand tin la lume, se vede pe a mea fata.

Acum bine, pleaca, du-te — usa nu era inchisa
Ia-ti adio de la scaun — caci era capcana-ntinsa
Sa vad de poti sta acolo si s-admiri peretii goi
Caci nu ei detin cuvinte — ele toate-s doar in noi.