De la viață

Vreau plimbari sub clar de luna, dans sub ploaie, mana-n mana,
Zambete calde, cuvinte-arzatoare — vreau ziua de maine sa fie o floare.
S-o culeg cu grija, sa nu-i rup petale
Sa ii simt mirosul ce vrea sa-mi repare
Ideile strambe, imagini neclare
Sa-mi sarute ochii si fruntea cea mare.

Vreau sa fiu batran copac, sa fac umbra viselor
Si sub mine-ele sa stea — sa dea viata clipelor.
Sa le iau apoi ca pe frunze moarte
Sa le suflu viata, sa le-arat ca poate
Ele-or sa devina din vise sperante
Ce hranesc doi oameni ’n ale vietii brate.

Vreau sa fiu adiere pierduta-n departare
Simtit cand ma apropii, ca mirosul de mare
Caldura arzatoare, o stea ce-n noapte-apare
Un tatuaj ce scrie a vietilor hotare.

Tu ce vrei de la viata? Ce speri ea sa-ti ofere?
Lupti pentru asta sau astepti calm in tacere?
De vrei ca viata ta sa fie o poveste
Arunca-te in panze si fa-o sa te-nvete:
Cum sa traiesti, cum sa gresesti,
Cum sa iubesti, sa nu ranesti,
Cum sa devii povestitor
Nu-n viata ta un calator…