Cum

M-au intrebat unii si altii cum pun rimele pe foaie
Eu le-am spus ca sunt cuvinte precum picaturi de ploaia
Vin se-aduna si formeaza poezii cu gust de ganduri
Ce te-mbata si te lasa pe gat cu urme de rujuri.

Picatura principala e un sentiment avut,
Sau o clipa ce-am avut-o dar s-a dus pe un alt drum
Si-apoi restul de cuvinte se aduna sa sustina
Principala picatura ce nu poate sa se-abtina.

Si-uite-asa se nasc idei si imagini si povesti
Unele-s din lumea mea, altele-s vise prostesti
Poate unele-s dorinte, altele-or fi idealuri
Regasim aripi cazute-n viata chiar de vrem doar lauri.

Esti poet pe-o balta neagra si-ai culorile in mana
Si incepi a picta apa sperand sa o faci mai buna
Sperand apoi s-o bea altii pentru a lor alinare
Sa se vada-n poezie cum sunt ei, cu mic cu mare.

Uneori reusesti parca sa dai viata la cuvinte
Vezi cum ies din randuri rupte si se-ndreapta catre tine
Si se urca pe-al tau umar si vor sa te ia in brate
Dar apoi iti deschizi ochii si vezi c-astea-s doar sperante.

Daca scriu scriu pentru mine, ca sa las ceva sa iasa,
Sa ramana pe hartie tot ce am simtit in viata
C-au fost bune, c-au fost rele — toate au fost ale mele
Si nu poti sa stergi trecutul… el ramane printre stele.

Cei ce zic ca-s rime schioape, fara sens, fara culoare
N-au de ce sa zica asta fiindca floarea e tot floare
Chiar de-i mica, pricajita sau de-i mare-nfloritoare
E tot floare si nu poti sa ii furi dreptul la soare.