Poveste în doi

cuvinte-nsiruite pe-un fir de amintire,
idei preconcepute lasate sa respire,
un zambet si un inger ce nu vrea sa se-arate
un chip ce nu se uita decat in alta parte.

o lacrima din ochi ce se voia ascunsa,
un raspuns asteptat o saptamana dusa
cateva spatii goale ce se vroiau umplute
o vorba ne-nteleasa ce ea zicea s-o uite.

un foisor cu nume pe el inscriptionate
o-mbratisare lunga si multe, multe soapte
o adunare mare, o tinere de mana
un gest ce-a aratat de ce iubesc o luna.

multe plimbari in noapte si multe becuri stinse
multe fite falsate de dragul unor vise
multe vorbe pe care in loc de a le spune
zambeam privindu-ti chipul, privind a mea minune.

un flutere pe-un deget, o-aripa dreapta franta
o lunga imbratisare — speranta ne-ntrerupta –
lacrimi ce fug departe si se las’ sarutate
un gust sarat, dar dulce, din tine jumatate.