September 29, 2005
[ volumul 01 : Cuvinte pe pereții vieții ]
[ categorie ⇢ Peretii interiori ]

Nepăsare

am privit catre zid, el m-a-mpins la o parte,
am vrut sa il sarut, dar mi-a zis nu se poate,
am vrut sa il ating, dar pe loc s-a crapat,
am vrut sa il adun, in pamant a intrat.

mi-am lipit de pamant buzele tari, crapate
sa ii dau un sarut ca-ntr-o ultima noapte,
sa ii simt rasuflarea prin porii deschisi,
sa-mi simta durerea prin ochii mei tristi.

n-a vazut, nu a vrut sa ma-ntrebe ce simt
lacrima mi-a fugit sa se-ascunda de timp,
suspinul asta trist e tot ce am acum,
l-am privit, m-a privit si i-am spus ramas-bun

tacut m-am ridicat si-am tras aer in piept
m-am intors suspinand si-am plecat spre etern
as fi vrut sa ma traga in jos catre el
dar lui nu ii pasa, i-e teama de el…



Previous post Sărută-te pe frunte ia ingerii in brate si tine-i strans la piept, roaga-i sa stea cu tine caci esti ca ei si-i drept sa nu te paraseasca si sa-ti fie aproape in zori Next post Mimarea existenței in loc de motto: imi mimez existenta mituind Divinitatea cu false cuvinte… Vreau sa fug departe-n noapte, Sa mimez ca se mai poate, Sa iubesc in