Cuvintele sunt escapada mea din lumea ta,
Sunt acele frânghii care îmi salvează viața,
Sunt amintiri ce vin și pleacă, dar rămân,
Sunt lacrimi și suspine-n sufletu-mi bătrân.
Alături de ele și prin ele trăiesc,
Viața are-un unic sens — parintesc.
Ele m-ajută să-nteleg miracolul vieții
După care descopăr tainele tinereții
Ele nu mă-nbatranesc, ci doar mă întineresc
Pentru c-alături de ele mereu în trecut trăiesc
Învăț cum să iubesc, prin cuvinte de dor
Învăț cum se trăiește și-apoi învăț să mor…