Omis #08 – Îmi pare rău
Posted by: Chris on: 18/05/2012
Îmi pare rău pentru tot ceea ce nu am făcut bine!
Îmi pare rău pentru cei care încă se mai gândesc la mine!
Îmi pare rău că am plecat când poate nu trebuia să plec!
Îmi pare rău că mă gândesc prea mult la cauză şi-efect!
Îmi pare rău c-am pierdut prieteni fără drept de apel!
Îmi pare rău că n-am curaj, mereu să fac totul altfel!
Îmi pare rău că nu spun lumii cât de mult o iubesc!
Îmi pare rău c-abia după ce pierd învăţ să preţuiesc!
Îmi pare rău că poate nu-s aşa cum vor unii să fiu!
Îmi pare rău că beau prostii şi că mă culc noaptea târziu!
Îmi pare rău că-mi bate-n piept o inimă ce-are un ţel!
Îmi pare rău, dar eu în viaţă aş face tot exact la fel!
Îmi pare rău că vei pleca, îmi pare rău că nu vei sta!
Îmi pare rău că umbra mea pereţii îi va zgâria!
Îmi pare rău că am să plec, îmi pare rău c-am să mă duc!
Îmi pare rău că nu-nţelegi, îmi pare rău că te-am pierdut!
Îmi pare rău că scriu ce scriu, îmi pare rău că-mi pare rău!
Îmi pare rău că nu pot “scuze” să tatuez ‘n sufletul meu!
Îmi pare rău c-aud ecou când strig iubirea-n dormitor!
Îmi pare rău că n-am putut să te lipesc de-al meu decor!
Îmi pare rău că zâmbesc mult, îmi pare rău dar ăsta-s eu!
Îmi pare rău că par neatent, sau poate par că mint mereu!
Îmi pare rău că uit cafeaua din zori până noaptea târziu!
Îmi pare rău că nu mă vezi aşa cum sunt, cum eu mă ştiu!
Îmi pare rău că azi e luni şi că e frig şi că-mi e somn!
Îmi pare rău că mă trezesc încet-încet, că nu mai dorm!
Îmi pare rău că am visat iar ceea ce demult visam!
Îmi pare rău că m-am trezit, în vis nimic nu regretam!
Omis #07 – Cu ea
Posted by: Chris on: 18/05/2012
în braţele ei simţi cum ieşi din tine
te împarţi în două – în rău şi în bine -
simţi cum te sărută şi răul dispare,
n-ai vrea să-ţi dea drumul, să nu zbori în zare!
simţi cum doar cuvinte îţi curg iar prin vene,
imagini neclare-ţi lasă pe chip semne!
sunt zâmbete calde şi neînţelese
lipite de tine când ea te priveşte.
încerci să-i furi chipul, pe pânză să-l pui,
să devii un pictor, c-un nume-al oricui…
să-i ai mereu ochii privind către stele,
zicându-ţi în şoaptă: ” pot fi ale mele? ”
şi toţi să se uite la umbra pictată,
să vezi c-o adoră (ca tine odată)
şi-apoi să le spui cu vocea sfioasă:
” era aşa fină şi aşa frumoasă ” !
Omis #06 – Crăpături
Posted by: Chris on: 18/05/2012
În inima mea toate secundele se crapă,
Nimic nu mai rămâne întreg, totul se-ngroapă!
Zilele se scurg, alunecă, fug de mine,
Tu nu mai eşti aici să-mi zici “totul va fi bine”.
Fiori m-inundă trupul când gândul mă răneşte
Privind iar către ieri, către tot ce nu mai este!
Îl trag tare de mână spunându-i să se-oprească,
Dar nu vrea să m-asculte, zicând c-o să reuşească!
Simt inima cum bate-n aceleaşi ritmuri sparte,
Ecoul mă surzeşte şi-mi zic că-nca se poate
Să mă găsesc în tine şi tu să crezi în mine,
Să facem din acest joc o poveste de iubire!
Văd umbre ce prind aripi şi fug iarăşi de mine,
Se-ascund în pleoape-n noapte de gândurile fine,
Îţi şoptesc că îmi e dor şi tu-mi zici că şi ţie,
Dar totuşi pare că-ntre noi este-o veşnicie!
Trecutul plin d-imagini te strânge la piept tare,
Te vopseşte-n alb-negru, îţi fur-orice-altă culoare!
Te lasă doar cu tine pe străzi întunecate
Te strigi, dar nu te auzi, e totul prea departe!
În inima mea toate minutele se crapă,
Nimic nu mai rămâne întreg, totul se-ngroapă!
Secundele ies din ceas, pe mână-mi tatuează:
”A fost aşa frumos, dar oare cât contează?”
Omis #05 – Tatuaj
Posted by: Chris on: 18/05/2012
Văd buze ce-n noapte îmi sărută chipul,
Aud şoapte calde ce-mi rezidesc mitul,
Simt mângâieri oarbe ce-mi lasă-ars pe spate
O urmă din tine, crestată în şoapte.
Te aud în vânt, mă caut râzând,
‘mi-apari în oglindă şi-mi spui că n-am cum
Să te las departe, c-o parte din tine
Acum a rămas tatuată pe mine.
Omis #03 – Nu e bine
Posted by: Chris on: 18/05/2012
Îmi tremură buzele cu gândul la tine,
Un zâmbet apare – ştiu că nu e bine -
Să mă văd în tine şi pe tine-n mine,
Am pe faţă încă stropi de-iluzii fine!
Mă văd în oglindă, iar am capul spart,
Sângele-mi pictează chipul ăsta fad!
Te strig, nu m-auzi, te caut nu-mi spui
Decât c-am să rămân iar al nimănui
Aşa că-nchid ochii, suspin şi mă-nchin,
Aprind lumânarea, paharul e plin,
Iau haina pe mine, fularul la gât,
Aprind o ţigară şi gata, mă duc!
Omis #02 – Pictură
Posted by: Chris on: 18/05/2012
Am să pictez cu paşii tăi oraşul ăsta gol!
Am să trăiesc undeva sus, în vapori de alcool!
Am să mă-mbat cu-aroma ta şi am să te învăţ să zbori,
Am să-mi rup din suflet (poate) şi-am să ţi-l dau ca pe flori!
Am să pictez cu umbra ta pereţii cenuşii!
Am să te fac să vezi ce văd, lumină caldă-n zori de zi!
Am să te-arunc spre norii grei şi-am să te prind apoi de gât!
Am să-ţi spun viaţa la ureche, ascunsă toată-ntr-un sărut!
Am să pictez cu vocea ta copacii ăştia trişti!
Am să le dau forţa să cânte ca nişte-adevăraţi artişti!
Am să-ţi fur zâmbetul în zori şi-am să mi-l pun în buzunar!
Am să-mi storc lacrimile grele şi-am să le pun într-un pahar!
Am să pictez cu trupul tău camerele-astea reci!
Am să te-ntreb de ce nu stai? De ce oare tot vrei să pleci?
Am să te ţin la pieptul meu, am să te fac de tot să uiţi!
Am să te fur din lumea ta – să mă pictezi când mă săruţi!
Omis #01 – Bun venit
Posted by: Chris on: 18/05/2012
Bine-ai venit, ia-mi fruntea-n palme,
Sărut-o apăsat, măcar până adoarme,
Spune-i tot ce-i frumos şi ce încă nu ştie -
Scrie-i poezii albe pe gânduri de hârtie.
Săruta-mi ochii goi şi varsă-mi în ei vise,
Umple-i din nou cu lacrimi şi speranţe nezise.
Aruncă tu pe geam tot ce mai e din mine,
Separă-mă în două şi-ascunde-te în mine.
Şi să rămâi acolo, de cald să îmi ţii mie,
Să-mi atingi visele în nopţi ce-s fără tine,
Să-mi strângi inima-n braţe, s-o faci să nu mai bată,
Arată-i măcar pentr-o clipă ce-i dragostea curată.
Şi stai să-mi fii ecou în nopţi ce mă apasă,
Să-mi fii cântec de leagăn, icoană-n colţ de casă.
Desenează-mi pe uşă zâmbetul tău ce ştie
Să mă facă să uit de tot, chiar şi de mine!
Zideşte-mi trupu-n vise şi-aruncă foc pe mine,
alungă-mi teama oarbă, zi-mi c-o să fie bine.
Şopteşte-mi la ureche, ţine-mă învelit,
Ia-mi fruntea, pune-o-n palme, să-ţi spun bine-ai venit!
Trecere #5 – Semnătura finală
Posted by: Chris on: 26/04/2012
Oare poveştile-ncep doar pentru-a se termina?
Oare lacrimile-apar în ochi doar pentru-a spune pa?
Oare tăcerea înseamnă-ntotdeauna un răspuns?
Oare poţi s-adori în lipsă? Să lupţi făr-a fi răpus?
Ţine fruntea sus în zare, orice se întâmplă jos,
Nu arăta că te doare chiar de-n tine-i tot pe dos!
Zâmbeşte chiar şi când lacrimi îţi inundă rece trup,
Fă-ţi un scut din vise rupte, ia-o iar de la-nceput!
. . . . . . . .
Ard de frig şi rup tăcerea în bucăţi hexagonale,
Mă uit în camera goală, sunt absent, iar umbre clare
Mă-nconjoară şi cu teamă îmi spun că mâine în grabă
Cineva-o să-mi fure viaţa şi-o să-mi lase alta goală!
. . . . . . . .
Am în mână tastatura, sunt poet de modă nouă!
Mi-am spus eu mie poet, asta zău că-i treabă nouă!
E ciudat cum tot se-nvarte – cum accepţi ce refuzai!
Când viaţa îţi râde-n faţă tu îi spui “atât puteai?”
De mâine-am să-mi iau coroana şi mi-o pun singur pe cap,
Apoi m-ascund în mulţime să văd de-am să fiu uitat!
Am s-aştern gânduri omise după care voi pleca,
Am să las tăcerea-n urmă… ce se poate întâmpla?
Gata! A venit şi momentul în care spun stop!
Volumul #5 – ImPersonal se încheie aici!
Momentan viitorul inrime este lăsat în suspans!
În maxim 1-2 săptămâni voi veni cu ceva “în premieră”, după care va fi anunţată o pauză! Probabil atunci voi anunţa şi cât de lungă va fi…
Vă mulţumesc că mă citiţi, că votaţi, că daţi Like-uri, etc…Mă înclin!
Cristian CIOFU
Inimă de închiriat
Posted by: Chris on: 25/04/2012
Mi-am pus pe inimă-un afiş,
scrie pe el ” de-nchiriat ” !
Ţi-aş da cheia să te-uiţi în ea
dar, sincer, abia ce-am spălat.
Aşa că mai bine vorbim:
spune-mi ce-aştepţi cu-adevărat?
Să ştiu ce vrei, ce cauţi tu,
să nu ne-amăgim eronat!
De-i spaţioasă? Tu ai loc!
Dar vei sta cam îngrămădit…
Visele-nc-acolo le ţin,
de cei din jur eu le-am pitit!
Să ştii însă că pe tavan
sunt ceva pete cenuşii,
mici răni rămase inutil,
precum cerneala pe hârtii!
Cam asta-i tot, restul te las
pe tine să afli în timp.
De vrei să stai, ‘ţi dau cheia azi,
dar nu sta doar un anotimp!
Comentarii Recente