Silent mode
Posted by: Chris on: 03/09/2011
Uite-mi trupul cum vibrează, cum se stinge şi se-aprinde,
Inima-mi şopteşte-n grabă că nu poate să reprime
Acele idei deşarte ce se nasc şi mor în noapte,
Fii făptura ce-o să poată să mă ţină între pleoape.
Rupe-mi zilele cu teamă să nu rupi bucăţi din mine,
Lipeşte-mi fragmentele, cu-a ta veşnic-amintire,
Stai aici, rămâi aproape, umple-mi zilele cu tine,
Şi-am să-ţi fiu şi eu alături, creionând amintiri fine.
Să-mi ţii numele pe buze, ca pe-un strop de ciocolată,
Să-ţi fiu soare ce apare când lumina-i dusă toată,
Tu să fii nume ce-n toate vorbele mele de-acuma
Se va regăsi făcându-mă să nu îţi mai pierd urma.
Simte-mi inima cum bate când voi fi departe-n lume,
Iubeşte-mă-n orice clipă, chiar de-ai uita al meu nume!
Vei simţi vibraţii calde, inima va şti că-s eu,
Iubeşte-mă-n mod tăcut – astăzi, mâine şi mereu.
Timp răstit
Posted by: Chris on: 02/09/2011
Repetă-mi în şoaptă povestea ce-n grabă
Ne ţine de mână, ne duce în gară,
Eu plec, tu rămâi, ciudat anotimp,
Ne luăm în braţe, între noi nu-i timp.
Agită-mi uimirea, dă-mi braţele tale,
Le vreau să-mi rămână, în clipele goale,
Să mă strâng cu ele, să le simt căldura -
Ştiu că iarna toată-mi va crăpa făptura…
Şi suflă tu praful de pe ceasul care
Prea mult se grăbeşte spre clipa ce n-are
Puterea să fie măcar acum dreaptă,
Să-mi spună – e gata, fugi, alţii te-aşteaptă.
Şi-l simt cum îmi ţipă în ceafă râzând,
Of, tu timp grăbit, ţi-aş spune în gând,
C-oricum nu îmi pasă ce vrei de la mine
Atât timp cât totul se termină-n rime…
Sinteză
Posted by: Chris on: 01/09/2011
Am alunecat pe-o pantă şi-acum încerc să revin,
Să rescriu cuvinte albe care să n-aibă venin,
Încerc să aştern pe foaie sentimente alungate,
Să găsesc urme din mine între pagini răsfirate.
Îmi văd umbra cum e-n spate, da-n oglindă totu-i gol,
Au fugit din mine toate, par altfel din exterior,
Am aruncat cu cearneala chiar din zorii dimineţii,
Încercând să înşir bine cuvinte pe pereţii vieţii.
După ce-am umplut camera cu mult negru caligrafic,
Am ieşit din ea afară, m-am lovit de-un gând fanatic,
Am decis să pun doar sare peste gândul ce mă doare,
Stând cu-ochii cusuţi în soare să nu văd în depărtare.
N-am putut să fac nici asta şi-am ajuns închis în noapte,
În spatele-oglinzii văzând totul altfel, dintr-o parte,
M-am speriat eu de voi, de cum sunteţi, cum gândiţi,
Sunteţi oameni şi p-alţi oameni conştient voi îi răniţi!
Apoi m-am trezit din vis, mult prea brusc, prea violent,
Am privit în urma mea, aveam un gând ce latent
Ştiam c-o să răbufnească şi-n jur tot o să lovească,
Aşa că l-am îngropat, îl las să se odihnească!
încă nu pot cugeta
Posted by: Chris on: 01/09/2011
încă nu pot “cugeta”,
am uitat cum se respiră uniform,
am uitat cum se atinge apa
pentru-a desena în ea îngeri ce dorm.
încă nu pot “cugeta”,
mi-am pierdut cheile spre lume,
mi-am pierdut puterea
de a sufla şi a aduna toate lucrurile bune.
încă nu pot “cugeta”,
căci cugetul s-a rătăcit,
zace undeva
pierdut în spaţiu şi timp.
încă nu pot “cugeta”,
nu-mi pot lega aripile una de cealaltă
pentru a le arăta
cum se zboară spre o lume abstractă.
Trecere #4
Posted by: Chris on: 18/08/2011
Si-mi aud pulsul si-mi pare c-are ritmul sacadat
Deschid ochii e-ntuneric, oare ce s-a intamplat?
Nu e rece, e ciudat, ceva-i altfel, ce-o fi oare?
Simt patul sub mine moale, e real? Iar mi se pare?
Iau mainile de pe piept, langa mine le asez,
Dau sa simt podeaua rece, dar e calda, moale, cred
C-a fost vis, cum am sperat, si-acum totu-i iar normal,
Ma ridic, ating peretii si zambesc cam teatral.
Caut sa aprind lumina sa fiu sigur de ce simt,
Apas cu teama si uite cum teama pot sa mi-o-nchin,
Se face lumina-n jur, este camera mea goala,
Totul e la fel acum, a fost doar un vis de seara!
Ma intind pe patul mare, imi pun capul intr-o parte,
E asa mare si gol, simt cum inima imi bate,
Caci in fata ochilor am ceva ce nu s-explica
Pe jumatate din pat e-un mic fluture de sticla…
Inca nu stiu de-i real sau de-nca nu m-am trezit,
Asa ca il iau in brate, ce ciudat, e umezit,
Or fi lacrimile mele cele ce i-au uns faptura
Cu regretele din viata-n care nu-exista scriptura?
Uite, aripile-s calde, ce ciudat imi pare totul,
Dar e mai bine asa, hai sa termin episodul,
Caci din spatele oglinzii am vazut mult, mult prea multe
Si zau ca nu mai vreau-n veci asa ceva sa se-ntample.
Inchei aici volumul #3 – “In spatele oglinzii”.
Fac acest lucru mult mai repede decat am anuntat (initial specificasem ca vol #3 se va sfarsi pe 9 septembrie si pe 10 septembrie va incepe vol #4), dar e momentul pentru o pauza si (cel mai probabil) pentru o revenire cu niste cuvinte mai calde.
Asadar, va multumesc din suflet pentru ca mi-ati citit cuvintele, pentru ca v-au placut, pentru ca v-ati regasit in ele. Va multumesc pentru laude, pentru Like-urile date si, celor care au comentat, pentru cuvintele minunate…
Volumul #4 ? Se va numi “Fluturi de sticla”, dar inca nu pot spune o data… oricum, nu va fi o pauza lunga. Dar cum celelalte volume au inceput imediat unul dupa celalalt, la acesta va exista o mica “perioada de relaxare”.
Ma inclin in fata voastra… cu maxim respect!
Cristian Ciofu
Pe partea cealalta #4
Posted by: Chris on: 17/08/2011
Dau cu pumnu-aud ecoul, dar atat, nimic mai mult,
Vreau sa ies din lumea asta si sa fug unde apuc,
Sunt ca un om bun inchis pentru fapte nefacute,
Sta aici si se priveste, printre ecouri pierdute.
Si va vad pe toti cum falsi veniti in fata oglinzii,
Va prelucrati inocenta mascandu-va acru spinii,
Eu va vad, voi nu pe mine, intr-un fel este mai bine,
Caci asa pot analiza orice gest cum se cuvine.
Falsitatea va e-alaturi, mereu aura suprema,
O etalati cu mandrie, inconstienta eterna,
Scoateti ochi de e nevoie pentru a vedea in ansamblu
Aveti inimile goale, reci precum un vant de iarna.
Nu-nteleg de ce-s aici, de ce eu, de ce nu altul?
Nu am cerut niciodata sa privesc ca la teatru:
Corpuri goale de suflare, inimi subrede-n culoare,
Tot ce-am vrut a fost un vis unde dragostea nu moare.
Imi asez capul pe jos, bratele le pun pe piept,
Inchid ochii printre lacrimi, sau macar stiu ca incerc,
Incep a ma legana, ca un prunc lipsit de mama,
Vreau s-adorm, sa nu mai vad lumea ce-ncet se destrama…
Un fel de…
Posted by: Chris on: 16/08/2011
Picteaza-i omoplatii cu sarutari divine,
Priveste-te-n ai sai ochi si de te vezi pe tine,
Sa stii ca esti in ea de zambeste cand zice
Ca te tine in suflet, ca pe o cicatrice…
Redefineste-i umbra, desenandu-i asfaltul,
Fa-o s-uite trecutul, sa nu mai vrea pe altul,
Doar tu sa-i fii de-ajuns pentru o viata intreaga,
Tu sa ii fii raspunsul la tot ce ea intreaba.
Aminteste-i cand ploua ca tu o-acoperi toata
Si nu lasi picaturile sa o atinga-n treacat.
Aminteste-i cand tuna ca tu o tii de mana,
Sopteste-i la ureche “o viata impreuna”.
Ramai in dreapta sa, orice s-ar intampla,
De-s bune sau de rele, asta-nseamna viata!
Si de nu-i esti alaturi sau ea alaturi tie
Degeaba va-ndreptati in doi spre casnicie.
Iubeste-o, ocroteste-o, arata-i c-esti aproape
Saruta-i ochii-n zori, iubeste-o si prin fapte
Fii umarul pe care sa stie c-o sa planga
Cand greul o apasa si vrea de toti sa fuga.
Ca-n cer(c)
Posted by: Chris on: 15/08/2011
Si-ai sa iei cu tine-n noapte toate visele ce-n spate
Le-ai tinut atata timp, carandu-le de departe,
O sa le arunci in zare, catre stele, catre soare
Si-o sa le spui: “Hai zburati, da-ti lumii alta culoare”.
Si-ai sa razi cu ochii plini de sperante si lumini,
Ai sa le zambesti frumos, desenandu-le inimi
Si-ntre ele, legatura, cate-o tinere de mana,
Amintiri, sperante vise, petrecute impreuna.
Si-ai sa iei cu tine-n spate ale lor zambete toate,
O sa le faci pachetele si-o sa le arunci pe ape,
Pierdute in disperare, unde totul in jur moare,
O sa le redai speranta ca nu orice bun dispare.
Si-ai sa fugi ca-n cer de luna si de-o tinere de mana,
O sa te-ascunzi intre stele, cautand sa le spui “buna”,
Sperand sa descoperi vise ce-s ascunse printre randuri
Si povesti ce n-au curajul sa rasara dintre ganduri.
nota: ca-n cer = imposibil / irealizabil / degeaba / inutil
Pe partea cealalta #3
Posted by: Chris on: 14/08/2011
Incep sa simt cum frigul vrea sa ma ia de tampla,
Si tremur, imi simt corpul cum nu ma mai asculta,
Simt iarasi cum inghet si totu-n jur dispare -
Oglinda, uite, crapa – sau iar doar mi se pare?
Incerc sa inchid ochii, dar parca nu am pleoape,
Pun mainile la ochi si iarasi sper ca poate
Totul e doar un vis, fantasma dubioasa,
Ce o sa se termine si o s-ajung acasa!
Dar parca sunt satul sa tot sper ca visez,
Incep sa cred ca sanse nu am sa evadez,
Cred ca sunt blestemat, dar oare pentru ce?
Pentru ca-n viata eu nu am ranit suflete…
Nu stiu ce sa mai fac, vreau totul sa se gate,
S-apara-un chip mascat, sa ma-ntrebe de toate
Ce-aici eu le-am vazut, simtit si inteles
Iar eu sa il intreb: “La toate care-i sens?”
Si stau acum in noapte si ma-ntreb de ce oare
Vad totul de aici si nu doar mi se pare,
De ce va vad pe voi, chipuri cu masti de oameni,
Ce va dansati viitorul, calcand tot in picioare?
Povestea oricui
Posted by: Chris on: 13/08/2011
Cauta-ti in poze doar zambetul ce pare
Ca uneori dispare si fuge-n departare,
Nu cauta tu lacrimi si clipe ce-au apus
Mereu viata te-nvata ca meriti s-ajungi sus!
Nu incerca sa scapi de amintiri si vise,
Ele-au fost ale tale si mereu vor fi scrise
Pe chipul tau ce stie ca nu poate sa uite
Ceva ce a avut sau clipe petrecute.
Nu-ti spune ca e greu sa treci peste trecut
Ca nu poti in viitor sa ai ce ai avut
Ai incredere-n tine si-n ceea ce ti-e scris
Si crede-ma-n curand, vei trai iar ca-n vis!
Trecutul e trecut, deci ce a fost s-a dus,
Invata mereu-n viata sa iti tii capul sus
Si de-or sa fie unii ce-o sa vrea sa ti-l culce
Zambeste-le si zi-le “orice roata se-nvarte”.
Comentarii Recente