Cuvinte scrijelite-n piatra



Le multumesc pentru sustinere

Link-urile sunt asternute in ordine alfabetica. Multumirile sunt aceleasi si vin din suflet.

LOR le multumesc pentru ca apreciaza ceea ce fac aici.

LOR le multumesc pentru ca ma promoveaza, pentru ca ma sustin, pentru ca ma incurajeaza…

 

My sweet and special list:

Dydy, Laura (ashes), Simo, Deea, Andrei Petrascu, Diana (DiaMar), Cartush

Online:

 

Daca vrei sa sustii inrime adauga un link la tine pe site/blog (in curand o sa fie si bannere) si in loc de “merci” te voi adauga si eu in lista de mai sus.

Multumesc anticipat!

 

24 Responses to "Le multumesc pentru sustinere"

Go, go, go, Cristian! :)

Saru-mana Ruxandra >:D<

Adevaratele talente (asa ca tine) merita sustinuti! >:D<

Ei, Lavinia, lasa ca nu sunt un “adevarat talent”, ci doar un individ caruia ii place sa se joace cu imaginile si cuvinte. Merci de sustinere >:D<

Nu, nu, nu, ceea ce faci tu e artă pură.

Nu mai comentez :) – Merci adelici

cu placere, snap:)

Ti pup! Ti pup! vorba RObotzilor :p

de unde atata tristete?
de ce nu-ti ridici ochii de pe oameni, din pamant?
de ce nu privesti cerul?
chiar daca sunt nori o sa apara si lumina, o lumina mare care-ti va cuprinde sufletul asa cum lumina pamantului nu va reusi never

Marina, iti recomand sa citesti aici: http://www.inrime.ro/about/ – in special ultimul paragraf :)

Ce vezi aici nu reprezinta o oglinda a mea. Cine ma cunoste stie ca sunt o fire foarte deschisa, cu un puternic simt al umorului si mereu pus pe glume. Cum spuneam mai demult Asta nu e jurnal, cel putin nu al meu!

Deci nu va imaginati ca-s vreun emo-kid cu paru-n ochi. I am not! :)

Si in cazul in care nu vei deschide pagina de mai sus, dau un copy/paste la ce este cel mai important: “Intelegeti va rog ca poezia este 5-10% realitate, restul reprezinta fictiune, idei, imagini ireale impletite frumos la umbra unor cuvinte!”

“Ce vezi aici sunt bucati din sufletul meu, sunt franturi din gandurile mele, (uneori) povestile mele. Sunt (uneori) trairile, visele, lacrimile si zambetele mele adunate, modelate si transformate in cuvinte, apoi puse unele langa altele pentru a forma propozitii, fraze, poezii – asadar sunt eu spart in bucati si lipit. Fiecare poezie contine o particica din mine (adica pun suflet in ele, nu povestile mele).”

ok, te cam contrazici dar asta conteaza mai putin pentru cititorii smtitori carora nu le pasa decat de faptul ca versul tau le atinge “coarda sensibila”, pentru mine care te stiu si te simt ca ai fost si ai ramas “copilul soarelui” versurile tale sunt profund triste, cumplit de mature ….

Draga Marina (sa nu zic numele “real”) cred ca stiu cine esti. Si daca esti cine cred eu, ma bucur mult tare sa “te aud” si sper sincer ca la urmatorul meu popas prin Romanica sa ne intalnim ca tare dor imi e de tine :)

Cat despre contrazis, nu am stiut cum sa explic. E destul de bizar ce simt, ce am incercat sa spun acolo. Ideea de baza e ca toate cuvintele asternute aici sunt nascute din mine, insa nu neaparat din povestile mele. Stii cum e cel mai bine de inteles? totul porneste de la un scenar ca acesta: Sa te asezi intr-o seara pe pat, sa te relaxezi si sa te intrebi “si oare, cum ar fi dac-ar fi?”.

E drept, versurile mele sunt destul de “down”, pline de duritate, pesimism si “durere”, dar e felul meu de a scrie. Nu prea imi place sa scriu despre fluturasi si floricele. Am renuntat de mult. Scriu si despre iubire, e drept, nu s-au vazut in ultima vreme, dar vor veni si versurile alea mai frumoase, mai calde. Volumul 2 inca de la “concepere” am declarat ca va fi unul foarte dur. A fost o incercare pentru mine, un fel de… auto-provocare. Am vrut sa vad cat de dur pot scrie. Si in unele momente duritatea chiar a atins limite neasteptate (de mine).

Eu prefer sa imi pastrez voiosia in “real life” si aici sa astern ce vad rau in jurul meu (din viata mea sau a celor ce ma inconjoara). Pentru a nu lasa relele astea sa imi strice armonia vietii de zi cu zi.

Dar lasa ca stiu ca si asa, in acest stil mai altfel, lumea apreciaza ce scriu. Arta e arta, nu? Chiar daca nu mereu e precum omul care o face :)

Te-am pupat Marina! Stiu ca nu e nici acum prea clara treaba, dar na… :)

Hai cu bannerele!

Vin nene, dar am asa multe pe cap pana la mijlocul lunii August :(

Hehehehe,fix de ce iti ziceam pe mess fara sa citesc de faza cu bannerele :) ) .

O sa vina si alea :)

alo? un banner, ceva? :D

of Doamne, vor veni si ele :p

Felicitari Cristian.Nu am mai citit demult ceva care sa-mi mearga la suflet.Am parcurs numai o parte din “gandurile,ideile si trairile ” tale si deja m-am imbogatit cu lucruri frumoase.Mult succes in continuare si inspiratie.Sarbatori fericite alaturi de familia ta frumoasa.

Multumesc frumos Venera! La fel si voua! :)

Mi-am permis să „colecționez” cuvintele tale scrijelite, pentru că frumosul trebuie admirat! :) În semn de mulțumire, îți fac o urare în spiritul perioadei pe care o trăim; locația sunt convinsă că o vei recunoaște :)

http://virginiapopescu.wordpress.com/2011/12/25/craciun-fericit-joyeux-noel/

Multumesc de urari!

Cum sa nu cunosc locatia? :) Chiar ieri am fost pe acolo!

Un an minunat iti doresc!

Cristi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

inrime pe Facebook

Primeste noutatile pe email

Introdu adresa ta de email:

Arhiva

Bloguri, Bloggeri si Cititori