Ura_____
Posted by: Chris on: 22/02/2012
îţi urăsc ochii goi şi privirea pierdută,
urăsc să-ţi văd lacrimile cum obrajii-i sărută!
urăsc să nu pot vorbi, căci ce zic nu-nţelegi,
urăsc să fug în noapte, din mine s-evadez!
urăsc că nu-s acolo când ochii îi deschizi,
urăsc privirea calmă ce o ai când mă minţi,
urăsc să-ţi spun pe nume, poate de-aia te-alint,
urăsc că-ncă nu te ştiu, eşti un geam aburit!
urăsc să-mi urăsc noaptea-nainte să adorm,
urăsc să scriu poveşti ce-ndată le omor,
îmi urăsc rimele sau tu mi le urăşti?
am şi uitat cine-s eu, printre-atâtea măşti reci!
urăsc dansul în ploaie, urăsc să te aud,
urăsc părul tău brun şi mirosul de fum,
urăsc baladele, poveştile de-amor,
urăsc clipele-n care mă izbesc de decor!
Cerşetor
Posted by: Chris on: 21/02/2012
Dă-mi zâmbetul tău, mi-l pun pe perete,
Îl lipesc cu sticla de pereţii goi.
Iar dacă mă tai poate-mi curge frica
Ce nu mă mai lasă să alerg prin ploi!
Dă-mi aerul tău, mi-l lipesc de gene,
Să văd de rămâne prin vântu-ăsta sec,
Iar dacă orbesc îl las să mă-ndrume
Pe drumuri amare să mă regăsesc!
Dă-mi vorbele tale, mi le pun pe buze,
Să mi le rostesc mereu când mi-e dor!
Iar de-am să rămân eu singur pe lume
Ecoul mereu-mi va spune ‘te-ador’!
Căutare
Posted by: Chris on: 12/02/2012
îmi caut umbra pe a ta,
să-ţi sărut mâna aş putea,
dar poate-o rup sau altceva
când o strâng tare-n sinea mea!
şi mă ascund după cuvinte
te iau în spate – fii cuminte!
te duc pe-un nor sau o fi fum?
nu ştiu ce e, e ceaţă-acum.
îmi aştern visele pe masă,
îţi spun alege, dacă-ţi pasă,
îţi dau poate-un pahar de vin
aştept să-mi zici: “mai stai puţin”.
îmi caut ochii în ai tăi
să văd de îi văd buni sau răi,
să văd de-n ceaţă tu mă vezi,
sau de-altă-imagine-mi creezi.
Opus pus sus
Posted by: Chris on: 12/02/2012
*) Stinge-ţi ţigara de cearşaful ud,
Asfixiezi sfinţii cu fumul tău crud,
Te-ascunzi pe perete în icoane mute,
Nu te da prea sfânt – iluzii pierdute!
Nu preamări umbre, nu te-ncrede-n vorbe,
Nu săruta lemne şi false fantome!
Ascultă în jur, cercetează, fii practic!
Nu crede ce alţii(*)-ţi-îngână fanatic!
Dezbracă-te de mine…
Posted by: Chris on: 07/02/2012
Dezbracă-te de mine şi-aruncă-mă pe masă,
Apoi aprinde focul şi fugi, fugi tu din casă!
Lasă-mi pielea să ardă sau de vrei ia-o-n braţe
Şi arzi şi tu cu mine… măcar în astă noapte…
Nu-mi spune că poţi fugi, asta o ştiu prea bine,
Nu-mi spune că ai aripi, căci le ai de la mine,
Ţi-am desenat cu cretă penele aurite,
Le-am sărutat în noapte făcându-le vrăjite!
Nu am să-ţi spun că zboară timpul pe lângă tine,
N-am să-ţi spun că mi-e dor sau alte vorbe fine,
Nu am să-ţi spun că-i gol paharul ăsta-nalt,
Nu am să zbor spre stele, căci sunt lipit de-asfalt!
Nu-mi spune “azi nu-i mâine”, nu-mi căuta sechele,
Nu te-ascunde sub umbră şi nici în praf de stele,
Nu-ţi căuta iluzii printre paie de fân,
Nu încerca să afli ce-ncerc să spun acum!
Nu mă caut în tine, căci ştiu că nu-s acolo,
Nu-mi caut echilibrul pe-o frunză-atunci când plouă,
Nu-mi trasez linii curbe în rombu-inimii tale,
Nu mă strig, căci ecoul s-a rupt în părţi egale!
Şi mă dezbrac de tine, dar nu te-arunc pe masă,
Te sărut apăsat şi te zvârl pe fereastră,
Şi-apoi aprind eu focul cu mâinile-ngheţate,
Mă strâng apoi în mine şi mă scufund în noapte!
Ultimul tren
Posted by: Chris on: 30/01/2012
Zâmbetele nasc iluzii, lacrimile sădesc frica,
Eşti iar doar tu şi oglinda, uite cum se sparge sticla!
“Împreună-ntotdeauna” e minciună prea des spusă,
De ce să crezi în iluzii când prezentul beat te uită?
De ce să te sui pe trepte dacă scara duce-n gol?
De ce să te-arunci de pe nor când nu ştii ce-i la subsol?
De ce oare săruţi buze ce nu-ţi rostesc numele?
De ce iubeşti rana care înca-ţi roade zilele?
Uite-apare tăcut teama şi-apăsat pe fruntea rece
Simţi sărutul ce odată credeai că te ocroteşte,
Simţi fiorul ce odată te-ncerca târziu în seară
Când era atât de frig şi pleca trenul din gară!
Şi s-a dus şi-n urmă fumul desena mâini ce-mpreună
Încercau să-şi ia adio de la voi ce eraţi unul,
De la voi ce aveaţi aripi unul pentru celălalt,
Dar le-aţi dat pe o scânteie din inima altcuiva.
Şi acum în gara strâmbă sunt doar ecouri pierdute
Vorbe goale, lacrimi mute, născute doar să se uite,
Şoapte şterse, gânduri fade, aruncate la gunoi,
Două şoapte rătăcite ce strigă întruna “noi” . . .
Timpuri
Posted by: Chris on: 25/01/2012
La revedere trecut, bine-ai venit iar alături…
Un pahar de vin? Sau poate pişcoturi?
De ce mă întrebi de fac bine sau rău?
Tu chiar nu poţi să vezi? Sunt ascuns într-un hău?
La revedere prezent, de ce-mi stai încă-n poală?
De ce mă iei de mână? Îmi vreau mâna goală!
De ce mă tragi de limbă să-ţi zic ce nu-i bine?
De ce-mi răneşti ochii cu-iluzii cretine?
Nu-mi vârî pe gât imagini de mâine!
Nu vreau să le văd, nu mi le mai pune
În braţele goale – tu nu vezi? Mi-e teamă!
De tine… căci pentru tine nu am armă!
La revedere viitor, nu te vreau aproape!
Îmi găsesc ecoul atât de departe!
Nu vreau să mă ştiu pierdut într-o lume
În care îmi par rele şi cele bune!
Poveste în trepte
Posted by: Chris on: 17/01/2012
Sfârşit de început sau început de sfârşit
fiecare poveste începe cu “bine ai venit”
un salut, o faţă caldă, un zâmbet aparte -
te fac să te pierzi de tine şi să te cauţi în noapte!
Cuprins n-are povestea, deci n-ai de unde şti
ce va fi mâine, ce e azi sau cât o vei trăi!
de va rămâne-alături? tu de-i vei fi-aproape ?
ai să vezi asta-n timp, să ai răbdare-n toate!
Să nu uiţi niciodată să îi zâmbeşti în zori ,
să-i săruţi ochii-nchişi înainte s-adormi!
poate peste-ani de zile ai să îi uiţi refrenul,
ai să-ncerci să-l găseşti, dar degeaba! ‘i dus trenul!
Aşa că nu uita de ce-ai cât e-nc-acolo,
nu aştepta să plece pentru a-i duce dorul!
nu te lăsa pe spate, nu privi către stele,
răspunsurile tale nu se-ascund între ele!
Nu te-ntreba ce-nseamnă şi de-i a ta poveste!
trăieşte-o, spune-i bună, vezi de se-adevereşte!
nu pierde timpu-aiurea întrebându-te “e bine?”
ia-ţi povestea în braţe – totu-ncepe cu TINE!
Eclipsă
Posted by: Chris on: 14/01/2012
Şopteşte-mi trei dungi de gânduri pierdute,
Pictează-le-n şoaptă pe fruntea-mi de lut,
Atinge-mi obrajii şi fă-i iar să uite
Acele secunde-auzite demult…
Recreează-mi sfera în care sunt rege,
Hai pune-mi coroana rănită de spini!
Să-mi mângâie fruntea în jos pan’ la gene
Lăsându-mi pe unghii urme de venin…
Atinge-mi mirarea, pune-mi semnele lipsă,
Răspunde-mi în şoaptă la ce nu-nţeleg,
Răcoreşte-mi chipul, fă-n mine eclipsă
Şi caută-n goluri ecou ce-l reneg!
Idei mucegăite
Posted by: Chris on: 13/01/2012
Poate-uităm de noi o clipă, poate-o să găsim în sticlă
Vreun mesaj ciudat ce-n loc să ne doboare ne ridică!
Poate-o să avem alt aer, să îl ascundem în pungă
Şi să-l respirăm în seară pe tot – iute-ntr-o secundă!
Poate-o să ţinem în mână o carte cu zeci foi goale
Să le umplem cu regrete adunate-n zile fade!
Poate-o să vină sfârşitul fără ca ceva să-nceapă,
Să văd de ce-o să ne plângem după ce tot o să treacă!
Poate-o să vorbim în rime, privind paharele pline,
Eu departe, tu spre mine – prea aproape – nu e bine!
Poate-o să plouă iar mâine şi-o să mă spele pe creier
Am idei mucegăite ce tot nasc puroi efemer!
Comentarii Recente